O clipă s-a transformat într-o zi, o saptămână, o lună, un an. 24 februarie, un an. O clipă în care pierzi totul, casa iți este distrusă, familia ta desparțită, speranța înghețată lăsând loc deznădejdii, fricii, pierderii, tristeții. Aceasta este realitatea, prezentul, pentru milioane de familii din Ucraina.
Din 24 februarie 2022, atrocități și lacrimi au pătat zilele, iar visele parcă nu își mai aveau loc în viitor. Inimile copiilor îngenunchiate de suferință și tragedie, sufletele părinților sfâșiate de pierderea copiilor. Și totuși și în cele mai grele clipe putem să regăsim speranța, empatia, sprijinul care aduce bucurie și comfort. Și noi, românii am adus acest sprijin….
Olga (nume schimbat pentru a păstra confidențialitatea) a fugit din estul Ucrainei în primele zile ale războiului, ținând în brațe un copil cu handicap sever care țipa la orice alarmă aeriană sau sunet de bombe.
A ajuns cu greu în România și s-a stabilit în Brăila. „Micuțul are nevoie să continue recuperarea.”, spunea cu
lacrimi în ochi Olga.
A mers la medici unde i s-a făcut o reevaluare și rediagnosticare a dizabilității dar lucrurile s-au oprit aici, pentru exerciții de recuperare gratuită trebuia să aștepte mai multe luni. Bani nu avea să plătească ceva privat. Medicii i-au sugerat și un verticalizator, dispozitiv care să-l ajute pe micuț să-și întărească mușchii prea slabi pentru a putea să meargă. Dar
și acesta era mult prea scump pentru o femeie singură care a trăit o vreme doar din economiile din Ucraina. Timpul prețios se scurge repede și cu
el și speranța că îl va putea vedea vreodată mergând sau făcând alte lucruri singur.
Ne-am dorit să-i ajutăm și oportunitatea a venit atunci când doi
dintre partenerii noști au hotărât să finanțeze un proiect pentru ajutorarea categoriilor de refugiați care aparțin unor grupuri de risc: persoane
cu handicap, bolnavi cronici, bătrâni și femei singure. Datorită acestei inițiative, micul T. și alte persoane ca el au primit aparate care le vor schimba viața.
Când am mers cu verticalizatorul la ei, Olgăi nu-i venea să creadă. A plâns în timp ce îi prindea curelele peste picioarele inerte și mai sus până dincolo de mijloc. Pentru T. a fost prima dată când putea să stea în picioare nesprijinit de mamă. Cu niște butoane simple, își poate schimba singur poziția și se poate deplasa prin casă și a învățat imediat să facă asta. La măsuța atașată dispozitivului se poate juca cu jucării. Râdea în hohote de încântare. Pentru el este mai mult decât un aparat de recuperare, este speranța unor primi pași într-o lume ostilă, în care mai există și bunătate.
De când am pus pe picioare Centrele pentru Refugiați Inimă de Copil din Galați și Brăila, Inimă de Copil a colaborat cu 18 finanțatori naționali și internaționali, peste 7.000 de persoane au primit sprijin, cât mai individualizat pentru fiecare familie, pentru nevoile în continuă schimbare ale acestora. De la alimente neperisabile, medicamente, mese calde, produse de igienă, haine, la cazare, consiliere psihologică, traducere, programe educative pentru copii, oferirea unor ocazii pentru reconectare. Aici poți afla mai multe.
Proiectele noastre nu ar fi posibile fără ajutorul și sprijinul finanțatorilor, partenerilor, donatorilor, sponsorilor și prietenilor noștri cărora le mulțumim!
Comentarii recente