Au trecut mai bine de patru ani de la începutul războiului la scară largă din Ucraina. Atenția publică s-a diminuat, multe programe de urgență s-au încheiat, însă pentru familiile care au fost nevoite să își părăsească locuințele, drumul nu s-a terminat.
Pentru un copil, integrarea nu înseamnă doar să intre pe poarta unei școli din România. Înseamnă să înțeleagă ce spune profesorul. Să poată răspunde. Să își facă temele. Să își găsească prieteni. Să nu se mai simtă străin în clasă.
Pentru un părinte, poate însemna să știe cum să își înscrie copilul la școală, cum să ajungă la un medic sau unde să ceară ajutor atunci când nu înțelege limba și nici sistemul.
Iar pentru o familie, integrarea înseamnă, pas cu pas, să poată începe din nou să își construiască o viață.
Între februarie și august 2026, prin proiectul „Inclusive Recovery and Protection for Ukrainian Refugees in Eastern Europe Romania”, Fundația Inimă de Copil a sprijinit direct 755 de copii și adulți din Galați și Brăila, cu sprijinul Center for Disaster Philanthropy (CDP). Proiectul fusese gândit inițial pentru peste 300 de persoane.
De la „auditor” la elev cu drepturi depline
Poate cea mai importantă schimbare s-a petrecut în viața copiilor.
Pentru o perioadă, unii copii ucraineni au participat la cursurile școlilor românești doar ca auditori. Erau în clasă, dar bariera limbii îi împiedica să participe pe deplin la lecții și să arate ceea ce puteau.
În centrele afterschool ale Fundației Inimă de Copil din Galați și Brăila, copiii au primit constant ajutor la teme, sprijin individualizat pentru învățare și posibilitatea de a exersa limba română într-un mediu în care puteau să întrebe, să greșească și să încerce din nou.
Rezultatele spun o poveste care ne bucură: 80% dintre copiii care au participat la programele afterschool au trecut examenul necesar de limba română și au fost acceptați ca elevi înscriși cu drepturi depline în școlile românești.
Dintre cei 39 de copii care au participat la afterschool, peste 20 au încheiat anul școlar cu rezultate foarte bune, iar șase au primit premii de merit, fiind printre elevii cu rezultate foarte bune din clasele lor.
În spatele acestor cifre sunt copii care au fost nevoiți să învețe, aproape în același timp, o limbă nouă, regulile unei școli noi și felul de a trăi într-o țară nouă. Astăzi, cei mai mulți dintre copiii care frecventează Centrul de Zi comunică fluent în limba română, participă la viața școlii și învață alături de colegii lor români.
Nu mai sunt doar copii ucraineni care merg la o școală din România. Devin parte din școala și comunitatea lor.
Integrarea începe și cu un „Bună ziua”
Pentru adulți, limba română poate face diferența dintre dependența permanentă de ajutorul altcuiva și posibilitatea de a rezolva singur lucrurile de zi cu zi.
În cele șapte luni ale proiectului, 96 de persoane au participat la cursurile de limba română, iar în Galați și Brăila au fost organizate 89 de lecții.
Au învățat pentru a putea vorbi cu profesorii copiilor, cu medicii, cu instituțiile publice, cu angajatorii sau pur și simplu cu oamenii pe care îi întâlnesc în fiecare zi.
Dar integrarea nu se învață doar într-o sală de curs. De aceea, 288 de copii și adulți au participat la activități de integrare și comunitare. Copii români și ucraineni s-au întâlnit la activități creative, evenimente, excursii și tabere. În timpul verii, două tabere organizate la Năruja au adus împreună 81 de copii români și ucraineni. Nu au fost doar momente de recreere. Au fost ocazii în care oamenii au putut să se cunoască, să vorbească, să se joace împreună și să construiască relații într-un loc în care nimeni nu trebuia să rămână „refugiatul” sau „gazda”. IDC narative final report 2026_…
Uneori, ajutorul înseamnă să fii alături de cineva la medic
Cea mai mare componentă a proiectului a fost însă cea mai puțin vizibilă. 608 persoane au primit sprijin pentru protecție și accesarea serviciilor de care aveau nevoie. Printre ele s-au aflat 85 de persoane de peste 60 de ani, pentru care o limbă necunoscută și un sistem administrativ complet nou pot transforma chiar și lucrurile obișnuite într-o provocare.
Mai mult de jumătate dintre adulții refugiați sprijiniți erau nou-sosiți în România. Echipa Fundației i-a ajutat cu informații, traducere și interpretare, acces la servicii medicale și înscrierea la medicul de familie, alocații pentru copii, beneficii sociale, proceduri administrative, locuire și acces la alimente, produse de igienă sau alte resurse disponibile în comunitate.
În total, au fost oferite 1.171 de servicii de protecție și acces la servicii.
Uneori, sprijinul a însemnat o informație. Alteori, traducerea unui document sau însoțirea unei persoane care nu putea rezolva singură o problemă la Serviciul de Asistență Socială de la primării, la Comisia pentru Persoane cu Handicap, la biroul de Alocații, la medici, la spitale, la Serviciul Imigrări etc.
Nu există o singură rețetă pentru a ajuta o familie să o ia de la capăt. De aceea, sprijinul a fost adaptat fiecărei situații.
O masă caldă și un loc sigur pentru copii
Stabilitatea se construiește și din lucruri foarte concrete.
Prin programele educaționale și activitățile proiectului au fost oferite 3.538 de mese, iar 86 de beneficiari au primit sprijin alimentar.
Pentru copii, centrele au oferit mai mult decât ajutor la teme: un program, oameni cunoscuți, colegi, activități și un loc în care puteau reveni în fiecare zi.
Pentru cei mai mici, grupa educativă pentru preșcolari a oferit un mediu adaptat vârstei, în care au putut învăța, comunica și se pregăti pentru intrarea ulterioară în sistemul de educație.
Când cei care au avut nevoie de ajutor ajung să îi ajute pe alții
Una dintre cele mai frumoase schimbări nu se măsoară însă în numărul de servicii oferite. În echipa Fundației lucrează și colegi ucraineni, oameni care fac parte chiar din comunitatea afectată de război. De-a lungul timpului, ei au câștigat experiență, încredere și autonomie. Astăzi pot organiza și coordona tot mai multe activități pentru copii și adulți. Nu mai sunt doar oamenii care ne ajută să comunicăm cu beneficiarii ucraineni. Sunt parte din echipa, cultura și misiunea Fundației Inimă de Copil.
Rezultatul activităților noastre cu refugiații au și o formă de integrare poate mai puțin vizibilă, dar importantă: oameni care, la început, au avut ei înșiși nevoie de sprijin și care acum pot crea oportunități și sprijin pentru alții.
Peste 30 de voluntari au ales să rămână alături de ei
Și comunitatea a răspuns.
Peste 30 de voluntari români și ucraineni s-au implicat în proiect. Au ajutat copiii la teme, la limba română și engleză, au participat la activități recreative și în tabere.
Alături de ei au fost instituții publice, școli, organizații locale și instituții culturale. Colaborările cu Consiliul Județean Galați, Bob & Bike Adrenalina Gârboavele, Complexul Muzeal de Științele Naturii „Răzvan Angheluță”, Muzeul Brăilei „Carol I”, Palatul Copiilor Brăila, Clubul de Șah Micul Prinț și Banca pentru Alimente Galați au extins oportunitățile și resursele disponibile copiilor și familiilor.
Pentru că integrarea nu poate fi făcută de un singur ONG. Se întâmplă atunci când școli, instituții, organizații, voluntari și oameni din comunitate continuă să țină ușa deschisă.
După patru ani, nevoia de ajutor nu a dispărut. S-a schimbat.
În primele luni ale războiului, nevoile erau evidente și urgente. Astăzi sunt adesea mai puțin vizibile.
Un copil trebuie să reușească la școală. Un părinte trebuie să înțeleagă instituțiile dintr-o țară nouă. Un adult trebuie să învețe limba pentru a putea deveni independent. O familie trebuie să își reconstruiască relațiile și sentimentul de apartenență.
Iar în apropierea graniței cu Ucraina continuă să ajungă și oameni noi atunci când situația de acasă devine nesigură sau serviciile de bază sunt întrerupte.
În cele șapte luni ale proiectului, 755 de persoane au primit sprijin direct. Au fost oferite peste 2.163 de servicii directe, alături de cele 3.538 de mese.
Dar poate că rezultatul cel mai important nu încape într-un tabel. Este copilul care nu mai stă într-o clasă fără să înțeleagă, ci ridică mâna și răspunde în română. Este părintele care începe să știe unde să meargă și ce să facă. Este omul care nu mai are nevoie doar să fie ajutat, ci începe să îi ajute, la rândul său, pe ceilalți.
Integrarea nu se întâmplă într-o zi. Se construiește, pas cu pas, atunci când alegem să rămânem alături de oameni suficient de mult încât ajutorul de astăzi să poată deveni independența de mâine.
Acest lucru a fost posibil și datorită sprijinului financiar oferit de Center for Disaster Philanthropy (CDP), care ne-a permis să continuăm proiectul într-o perioadă în care multe dintre programele dedicate refugiaților s-au redus sau s-au încheiat.
Mulțumim Center for Disaster Philanthropy, voluntarilor, partenerilor, colegilor români și ucraineni și tuturor celor care continuă să fie alături de copii și familii.
Comentarii recente