Ce șanse are un copil, crescut de bunici, care trăiește într-o casă de lut, fără curent electric, să ajungă la liceu, când tot ce au sunt doar 800 de lei pe lună?

Pe un vârf de deal din județul Vaslui, ascunsă printre copaci, se vede o căsuță. Gardul din scânduri e rupt. Casa e păzită de doi câini. Ca să ajungi la ea, trebuie să sari peste șanțuri și văioagele săpate de apă.  În casa de lut, fără curent electric, trăiesc trei suflete. Doi bunici și nepoata lor.  După ce treci pragul casei, tot ce afli, nu încetează să te uimească.

Alexandra este crescută de bunici. De 7 ani de zile, de când mama a plecat în străinătate, fetița este în grija bunicilor. Singurul sprijin pe care-l primește Alexandra de la mama sunt câțiva bănuți pe care aceasta reușește să-i trimită ocazional, pentru că si mama are o viață grea în Spania, unde lucrează ca femeie de serviciu. Alexandra a fost plecată la început cu mama ei, acolo în străinătate, dar nu s-a putut adapta și s-a întors la căsuța de lut.

Pentru fetiță casa de lut, fără curent electric, cu teme la lumina lumânării este acasă. Pare greu de crezut dar acum, în 2020, mai sunt copiii care fac teme la lumină de lumânare sau becuri cu baterie, iar Alexandra este unul dintre ei. Iar din păcate cei de la primărie spun că nici pe viitor nu vor putea aduce curent în casa de lut, pentru că este înconjurată de pădure și mai e și singura din acea zonă.

Cei trei își duc cu greutate viața. Dar cu toate astea, chipurile lor sunt senine, vesele, pentru că ei sunt mulțumiți acum că sunt sănătoși, că pot să își ducă fiecare zi, așa cum vine. Au ca sprijin doar pensia bunicului, de 800 de lei și alocația fetei. Și de câteva luni, de când am aflat prin școală de povestea ei, o bursa de studii pentru Alexandra în programul nostru ”Un sat, Un copil” și pachetul de alimente pe care sperăm să îl putem aloca lunar.

Tristețea apare atunci când se gândesc la viitor. Ce se va întâmpla cu Alexandra, după ce va termina școala din sat? Alexandra e un copil silitor, cu note bune, care merită să meargă la liceu, facultate. Anul viitor copila ar trebui să meargă la liceu la Bârlad. Bunicii se gândesc cum vor găsi banii ca să o țină acolo.

Între timp Alexandra visează. Visează să termine liceul și apoi să ajungă la facultate, la UNATC, pentru că își dorește mult să devină actriță. Iar până atunci ea coboară cu voioșie, în fiecare dimineață, din căsuța din vârf de deal, prin noroi, peste șanțuri și își duce telefonul și acum tableta la vecinii din vale, la încărcat.

Am revăzut-o pe Alexandra și bunicii ei când i-am dus pachetele cu alimente și tableta, pentru școală. Ne-au primit bucuroși în curtea casei. Tableta o va ajuta pe fată să nu rămână în urmă la școală și a meritat tot efortul făcut de noi între intenția donatorului și transmiterea fizică a tabletei în mâinile fetei. Pentru ei și pentru Alexandra nu există ajutor mic sau mare. Există doar ajutor, care e atât de important pentru ca această fată, care locuiește în casa de lut, fără curent electric, să poată avea un viitor.

Primul pas credem că a fost făcut atunci când i-am descoperit povestea.  Acum Alexandra nu mai este singură. Ea ne are pe noi, pe tine, pe voi alături. Credem cu tărie că în timp putem să facem ca visurile ei să se îndeplinească. Pas cu pas. Din păcate nu avem resurse acum nici financiare nici logistice să îi ajutăm să reconstruiască casa, dar vrem să îi montam un panou solar. Și copila, din vârf de deal are nevoie de acum de ce putem face noi ca să aibă o bursă și condiții mai bune în fiecare lună și să poată merge mai departe.

Poți dona pentru ca ea să meargă mai departe:

Peste 50 de copii cu rezultate școlare foarte bune dar lipsiți de ceea ce am spune că sunt condiții minime și normale de locuire și viață, copii asemenea Alexandrei, din județele Galați, Vaslui, Vrancea, Brăila, sunt susținuți prin programul ”Un sat, Un copil”.

Sari la conținut