La opt ani, un copil ar trebui să știe cum este să intre dimineața într-o clasă, să își așeze caietele pe bancă, să ridice mâna când știe răspunsul și să se bucure când reușește să scrie corect un cuvânt.
Pentru Sveta, toate acestea au venit mult mai târziu.
Până în septembrie 2024, Sveta nu intrase niciodată într-o sală de clasă adevărată.
O copilărie schimbată de război
Când ar fi trebuit să înceapă școala în Ucraina, viața familiei sale a fost dată peste cap de război. Sveta locuia împreună cu mama și fratele ei mai mic în regiunea Herson, una dintre zonele puternic afectate de bombardamente.
Temându-se pentru siguranța copiilor, mama a luat o decizie pe care niciun părinte nu și-ar dori să fie nevoit să o ia: și-a luat copiii și a plecat din țară ca și refugiată. Au lăsat în urmă casa, oamenii cunoscuți și viața pe care o avuseseră până atunci.
Pentru Sveta, războiul a însemnat și pierderea unui început important: prima ei zi de școală.
Timp de un an, a încercat să învețe online în ucraineană. Pentru un copil care abia descoperea literele și cifrele, un ecran nu putea însă înlocui omul de lângă ea. Nu era nimeni care să-i îndrume mâna atunci când încerca să scrie o literă pentru prima dată. Nimeni lângă ea care să observe imediat că nu a înțeles și să îi explice încă o dată. Îi era greu să se concentreze. Îi era greu să țină pasul. Încerca să învețe, dar multe lucruri rămâneau neînțelese.
O școală nouă. O limbă pe care nu o înțelegea.
În septembrie 2024, mama Svetei a făcut un nou pas și a înscris-o la o școală din România. Era, în sfârșit, într-o clasă adevărată. Dar asta nu însemna că lucrurile deveniseră dintr-odată simple.
În jurul ei, copiii și profesorii vorbeau o limbă pe care Sveta nu o înțelegea deloc. Lecțiile erau în română. Până și alfabetul era diferit de cel pe care începuse să îl cunoască. Așa că Sveta stătea în ultima bancă tristă și izolată de tot ce se întâmpla.
Era prezentă la școală, dar a fi într-o clasă nu înseamnă automat că poți și învăța.
Pentru un copil refugiat, integrarea în școală înseamnă mult mai mult decât o înscriere la începutul anului. Înseamnă să înțeleagă limba, să recupereze ceea ce nu a avut șansa să învețe, să capete curaj să întrebe și, treptat, să simtă că locul acela este și al lui. Iar din punct de vedere legal înseamnă să rămână doar cu statutul de „audient”, un fel de vizitator la ore, până când dovedește că a învățat limba.
Sveta avea nevoie de cineva care să o ajute să facă toate aceste lucruri.
Apoi a venit la centrul nostru
Anul trecut Sveta a început să frecventeze centrul nostru cu program educativ afterschool pentru copii ucraineni. Aici, lucrurile au început să se schimbe.
A găsit oameni care au avut răbdare să lucreze cu ea pas cu pas. Instructorii au ajutat-o să înțeleagă lecțiile de la școală, să își facă temele și să învețe limba română într-un ritm potrivit pentru ea.
Ceea ce nu înțelegea putea fi explicat din nou. Ceea ce părea prea greu putea fi împărțit în pași mai mici. Iar când greșea, putea să încerce din nou.
Dar centrul nu a însemnat doar teme și lecții. Prin jocuri și activități creative, Sveta a avut și un spațiu în care să se relaxeze, să interacționeze cu alți copii și să se bucure de lucruri firești pentru vârsta ei.
Puțin câte puțin, copilul tăcut din ultima bancă a început să prindă curaj.
Astăzi, Sveta visează
Astăzi, Sveta zâmbește. Încearcă. Învață.
La școală a făcut progrese, a început să răspundă la ore. Drumul ei nu s-a încheiat și sunt încă multe lucruri de recuperat. Dar acum nu mai trebuie să le facă singură.
Și, poate cel mai frumos lucru e că Sveta a început să vorbească despre viitor. Se gândește că într-o zi ar putea deveni asistentă medicală sau învățătoare. Poate că încă nu știe ce va alege. La opt ani, nici nu trebuie să știe. Important este că își permite din nou să viseze.
Războiul i-a schimbat copilăria și i-a răpit începutul firesc al școlii. Nu putem schimba ceea ce s-a întâmplat. Putem însă să fim alături de Sveta acum, astfel încât ceea ce a pierdut să nu îi hotărască viitorul.
Pentru Sveta și pentru alți copii refugiați, centrul nostru înseamnă mai mult decât un loc unde își fac temele. Înseamnă sprijin pentru a învăța limba română, pentru a recupera la școală, pentru a-și face prieteni și pentru a-și găsi locul într-o comunitate nouă.
Uneori, schimbarea începe atât de simplu: cu un copil care nu mai stă tăcut în ultima bancă, pentru că, în sfârșit, cineva îl ajută să înțeleagă.
Ajută-ne să rămânem alături de copii ca Sveta
Sprijinul oferit centrului nostru înseamnă ore de educație, limba română, ajutor la teme și activități care îi ajută pe copiii refugiați să se integreze și să își continue copilăria și educația într-un loc sigur.
Cu sprijinul tău, un copil care astăzi încearcă să înțeleagă primele cuvinte în limba română poate avea mâine curajul să își construiască propriul drum.
Pentru protejarea identității copilului, numele Sveta și fotografia copilului au fost schimbate.
Comentarii recente