8 din 10 români adorm cu telefonul mobil, după ce verifică mail-urile sau contul de social media şi 6 din 10 se trezesc făcând acelaşi lucru, potrivit mai multor statistici. Ne verificăm WhatsApp-ul, mai oferim un like la o poză și așa se face că lumina albastră, cea incriminată pentru distrugerea vederii și a somnului, este însăși lumina de la capătul zilei și, chiar, începutul viselor, asta dacă luăm mot-a-mot datele statisticii.
Valentina, fata care adormea fără smartphone. Avea, în schimb, smart dreams
În timp ce noi adormeam cu lumina telefonului, Valentina trăia într-o casă fără electricitate, într-o căsuță aflată la marginea comunei Pechea. Locuința adăpostea șase suflete, dintre care patru erau de copii. De la această căsuță și până la școală, Valentina făcea o oră jumătate, dus-întors, zilnic, drum străbătut pe jos. Paradoxal, fata era prima din clasă. Poate condițiile, poate necesitatea de a depăși aceste condiții au determinat-o să deschidă cărțile cu interes și dorință de însușire a unor cunoștințe care să o ducă într-un viitor mai luminos. Nu am folosit termenul „paradoxal” întâmplător. Câți dintre noi nu ne punem eșecurile, neimplicarea, dezinteresul pe seama condițiilor, care condiții, la o analiză detaliată, se dovedesc bune sau chiar foarte bune? Valentina știa că își dorește ca viața ei să fie altfel și că puterea de a-și redirecționa cursul pe un traseu mai fără poticniri, mai fără elemente lipsă, stă în ea.
16 lei. Atât a costat-o frustrarea de a nu participa la Olimpiada Județeană de Fizică
Valentina a ratat participarea la Olimpiada Județeană de Fizică. Motivul? 16 lei ar fi costat biletul de autobuz din satul ei până în Galați, bani pe care părinții ei nu i-au avut în casă. 16 lei! Convertiți banii în sticle de suc băute în miez de vară la vreo terasă sau în bilete de intrare la vreun muzeu. Tot puțin vă dă la socoteală, nu? Puținul nostru era multul de care părinții Valentinei nu dispuneau, devenind astfel piedica Valentinei.
Deși pare o poveste despre neputință, e o poveste despre mâini întinse și ambiția de a le strânge cu putere și de a depune eforturi să rămână la nivelul lor. Fundația Inimă de Copil. Acesta este numele oficial al șansei Valentinei.
Inimă de copil, inimă de oameni buni
Programul de burse Un sat, un copil este un proiect de suflet al fundației Inimă de Copil. Proiectul a fost pilotat în Galați din 2014. Concret, copiii cu rezultate excelente la învățătură, pe care posibilitățile financiare ale familiei sunt pe cale de a le tăia elanul, dar și viitorul, primesc 12 burse pe an, rechizite, îmbrăcăminte, încălțăminte, cadouri, merg în tabere și au parte de experiențe de învățare non-formală, iar familiile lor sunt în grija unui asistent social. Costul anual pentru un copil este de 1.000 euro, iar în acest cost sunt incluse și resursele umane implicate în derularea proiectului.
Când ratezi o olimpiadă nu înseamnă că le vei rata pe toate
Revenind la Valentina, doi ani mai târziu, doi ani după episodul cu biletul de autobuz de 16 lei, aceasta a obținut locul 7 la olimpiada națională de fizică, fără pregătire suplimentară, fără modernele și aproape obligatoriile meditații. Între timp, fata cu părul lung și blond, a devenit studentă la Universitatea Politehnică din București, Facultatea de Chimie Aplicată. Deci, se poate! Doar că, așa cum spune și Valentina, uneori nu e suficientă voința ta. Pentru că multe povești sunt similare cu cele ale Valentinei, într-o Românie în care la unele case pâlpâie doar lumina vreunei lumânări, e nevoie de oameni care să își dorească schimbarea vieții semenilor. Programul Un sat, un copil e replicabil la nivel național, dar pentru asta e nevoie de oameni cu suflet, căci povești similare cu cea a Valentinei sunt numeroase.
„Fiecare copil trebuie să aibă șansa lui de a reuși, iar sărăcia nu ar trebui să îl împiedice, dar aceasta nu ar fi o piedică dacă noi, toți ceilalți, vedem într-un astfel de caz o oportunitate: oportunitatea de a ajuta, de a schimba lumea prin bine, empatie și iubire”, completează Anna Burtea, director executiv Fundația Inimă de Copil.
Cu pași mici a devenit un om mare
Atunci când am contactat-o, Valentina era în București, venise să susțină un examen de mărire de notă, luase 8 și știa că poate lua 10.
„La Fundația Inimă de Copil am învățat că iertarea este primul pas care mă va ajuta să las în urmă trecutul dureros și să trăiesc fără resentimente”, spune Valentina. Și da, greu proces de iertare, mai ales când pe listă sunt poate și oameni, și conjucturi. Atunci când cei de la fundație au încercat să îi convingă pe părinții Valentinei să o lase la liceu în oraș, tatăl ei a opus rezistență, a cedat foarte greu. I-a oferit greu șansa să fie omul care este astăzi, dar tot Valentina spune că pașii mici, cheia succesului este citatul care o motivează întotdeauna.
În loc de încheiere
Când lumina albastră e ultima lumină a zilei, gândește-te că cineva ar da orice să aibă lumina caldă a unui bec ca să vadă mai bine într-o carte.
Dar povestea aceasta v-a fost spusă și cu alt scop: poate, cândva, veți avea inițiativa să urmați exemplul celor de la Fundația Inimă de Copil.
Articol preluat din Revista Exercițiul18 / Autor: Gina Matei
Comentarii recente