8 din 10 români adorm cu telefonul mobil, după ce verifică mail-urile sau contul de social media şi 6 din 10 se trezesc făcând acelaşi lucru, potrivit mai multor statistici. Ne verificăm WhatsApp-ul, mai oferim un like la o poză și așa se face că lumina albastră, este însăși lumina de la capătul zilei și, chiar, începutul viselor, asta dacă luăm mot-a-mot datele statisticii.
Valentina adormea fără lumină și smartphone. Avea, în schimb, smart dreams
În timp ce noi adormeam cu lumina telefonului, Valentina trăia într-o casă fără electricitate aflată la marginea comunei Pechea, în județul Galați. Locuința adăpostea șase suflete, dintre care patru erau de copii. De la această casă și până la școală, Valentina făcea o oră jumătate, dus-întors, zilnic, drum străbătut pe jos. Avea 11 ani când noi am cunoscut-o. Paradoxal, fata era mereu prima din clasă. Poate condițiile, poate necesitatea de a depăși aceste condiții au determinat-o să deschidă cărțile cu un imens interes și dorința de a căpăta cunoștințe care să o ducă într-un viitor mai luminos. Valentina știa că își dorește ca viața ei să fie altfel.
16 lei. Atât costa ceva ce a împiedicat-o să participe la Olimpiada Județeană de Fizică
Așadar, la 11 ani Valentina a ratat participarea la Olimpiada Județeană de Fizică la care se calificase. Singura din școală. Motivul? 16 lei ar fi costat biletul de autobuz din satul ei până în Galați, bani pe care părinții ei nu i-au putut da pe acel bilet. 16 lei! Convertiți banii în cafele băute la vreo terasă sau în bilete de intrare la vreun film. Tot puțin vă dă la socoteală, nu? Puținul nostru era multul de care părinții Valentinei nu dispuneau, puținul care a devenit atunci piedica Valentinei.
Deși pare o poveste despre neputință, este o poveste despre mâini întinse și ambiția de a le strânge cu putere. De a depune eforturi pentru a privi înainte. Și donatorii Inimă de Copil au devenit șansa Valentinei.
Inimă de copil, inimă de oameni buni
Programul de burse pornit de la cazul Valentinei, numit Un sat, Un copil este un proiect de suflet al Fundației Inimă de Copil. Proiectul a fost început în Galați din 2014. Concret, copiii cu rezultate excelente la învățătură, pe care posibilitățile financiare ale familiei sunt pe cale de a le tăia elanul, dar și viitorul, primesc 12 burse pe an, rechizite, îmbrăcăminte, încălțăminte, cadouri, merg în tabere și au parte de experiențe de învățare non-formală, iar familiile lor sunt în grija unui asistent social.
Când ratezi o olimpiadă nu înseamnă că le vei rata pe toate
Revenind la Valentina, doi ani mai târziu, doi ani după episodul cu biletul de autobuz de 16 lei, după ce a devenit bursieră a programului Un sat, Un copil, aceasta a obținut locul 7 la olimpiada națională de fizică și a început liceul la Galați, în oraș… Câțiva ani după, fata cu părul lung și blond, a devenit studentă la Universitatea Politehnică din București, Facultatea de Chimie Aplicată. Deci, se poate! Doar că, așa cum spune și Valentina, uneori nu e suficientă voința ta.
Momentul de acum al poveștii….
Valentina este acum în anul II de Master la Politehnică București și lucrează ca inginer proiectant chimist. Ingineria chimică reprezintă pentru ea un tărâm al posibilităților nemărginite. În fiecare zi se bucură de fiecare descoperire, de oamenii buni pe care îi întâlnește și de plimbările în natură, iar în viitor își dorește să călătorească, să cunoască diferite culturi și să își întemeieze o familie fericită.
Își amintește cu emoție călătoria care a ghidat-o să își găsească pasiunea pentru chimie și de persoanele din Fundație care au ajutat-o să își îndeplinească visul.
,,Am învățat că a dărui îți poate oferi una din cele mai mari satisfacții pe care le poți avea ca om. Atunci când dăruiești ceva fără să aștepți nimic în schimb, vei obține o apreciere sinceră de la cel căruia i-ai dăruit. Momentul în care vezi bucuria sinceră din ochii celuilalt e suficient pentru a te face să te simți cel mai împlinit!”
Pentru că multe povești sunt similare cu cea a Valentinei, într-o Românie în care, la unele case pâlpâie doar lumina vreunei lumânări, e nevoie de oameni care să își dorească schimbarea vieții semenilor.
„Fiecare copil trebuie să aibă șansa lui de a reuși, iar sărăcia nu ar trebui să îl împiedice, dar aceasta nu ar fi o piedică dacă noi, toți ceilalți, vedem într-un astfel de caz o oportunitate: oportunitatea de a ajuta, de a schimba lumea prin bine, empatie și iubire”, completează Anna Burtea, director executiv Fundația Inimă de Copil.
În loc de încheiere
Când lumina albastră e ultima lumină a zilei, gândește-te că cineva ar da orice să aibă lumina caldă a unui bec ca să vadă mai bine într-o carte.
Dar povestea aceasta v-a fost spusă și cu alt scop: poate, cândva, veți avea inițiativa să deveniți donatori și să urmați exemplul celor de la Fundația Inimă de Copil.
(Text prelucrat după articol din Revista Exercițiul18 / Autor: Gina Matei)
Poți vedea cum a început povestea Valentinei și aici:
Comentarii recente