Anumiți copii cu rezultate excelente, care sunt în pericolul de a renunța la școală din cauza sărăciei, primesc 12 burse pe an, an de an, rechizite, îmbrăcăminte, încălțăminte, cadouri, merg în tabere și au parte de experiente de învățare non-formală, iar familiile lor sunt în grija unui asistent social.
Proiectul a fost deja pilotat în Galați din 2014, iar copiii sprijiniți astfel au rezultate remarcabile la învățătură și rata de promovare la liceu de 100%. Succesul local al proiectului și ușurinta cu care poate fi replicat modelul îl fac scalabil la nivelul întregii țări.
Costul anual pentru un copil este de 850 euro, incluzând resursele umane implicate în derularea proiectului(spre deosebire de alte programe de burse, Un Sat, Un Copil oferă resurse 12 luni, nu numai în timpul anului școlar, pe întregul parcurs educational al copilului).
Anual susținem 40 de copii din 25 de sate din județul Galați, iar 7 dintre ei au ajuns deja la liceu datorită lui. România are însă peste 11 000 de sate, iar programul trebuie să fie extins în afara județului.
Povestea Roxanei sau când tot ce îți dorești este să înveți
Ce se întâmplă cu visurile unui copil de la țară, cu o situație materială delicată, care își dorește mai presus de orice să învețe? Ce se întâmplă cu visurile sale, când singurul său suport, mama, se îmbolnăvește și nu mai are cine lucra cu ziua pentru a aduce banii pentru mâncare, lemne de foc și lumină? Ce se întâmplă când banii necesari pentru naveta la oraș, în Focșani, unde este liceul la care vrea să meargă sunt prea mulți pentru a-și putea permite? Sunt întrebările la care Roxana caută răspuns. Dar ea este determinată să nu renunțe la ele, la visurile ei. Așa că, adolescenta de 13 ani nu lipsește nici măcar o zi de la școală, face voluntariat și își ajută mama de fiecare dată când este nevoie. Și nu este de mirare când profesorii de la școala ei o descriu ca pe un copil exemplar, politicos, determinat și “preocupat de perfecționarea proprie”.
Roxana noastră locuiește într-un sătuc în județul Vrancea, în casa de două camere a unchiului ei. Casa îi adăpostește pe ea, pe mama cea muncitoare și pe cei doi frați mai mari, elevi la un liceu din Focșani, care fac naveta zi de zi, din sat în oraș. Fiecare ban care intră în casă este din greu muncit și din păcate ei nu sunt mulți. Dar nici un membru al familiei nu dă înapoi de la a munci cu ziua pentru a mai câștiga ceva, care le va asigura mâncarea pe masă, banii de navetă sau rechizitele pentru luna viitore. Pe lângă alocațiile copiilor mama muncește în folosul comunității pentru a primi venitul minim garantat iar zilele de week-end muncește unde e nevoie de ea pentru a mai câștiga ceva.
Într-o lume ideală, aș cuteza să spun normală, Roxana nu ar trebui să ducă atâtea griji în ghiozdanul ei. Ar trebui să poată să meargă la școală fără gândul că într-o zi s-ar putea să nu își mai poată permite să își plătească biletul de drum sau încălțările cu care să treacă iarna geroasă. Dar povestea aceasta este despre curaj. Despre curajul Roxanei de a nu renunța, de a se dedica învățatului, de a munci pentru visurile ei de a deveni cineva. Povestea aceasta este și despre curajul unei familii unite, deși slăbite, dar care știe că doar împreună va putea răzbate. Povestea aceasta este despre curajul nostru, de a decide să îi fim alături Roxanei dar și despre curajul vostru de a-i spune Roxanei că o veți ajuta să își atingă visurile, pentru că la final de fiecare zi Roxana este doar o fată, care își dorește doar să învețe.
