Pentru că e martie, Fundația Inimă de Copil vă propune povestea unei femei care ar avea loc oricând în clasamentul celor mai puternice femei din lume. Pe Anastasia Ciortan nu o cunoaște decât propria familie, dar e nedrept să fie așa. Povestea ei merită să fie spusă lumii întregi. O spunem noi, aici.

Anastasia Ciortan are 71 de ani și o povară de riduri pe care sufletul ei blajin abia o mai poate duce. De când se știe, meseria ei a fost cea de mamă. Acum e și bunică, dar rolul ei a rămas în continuare de mamă. A crescut trei fete, apoi au venit aproape două duzini de nepoți și strănepoți. Ea are grijă de toți pentru că fetele ei, mamele copiilor, nu se pot ocupa de copii. Nici ea nu mai știe câți nepoți și strănepoți i-au trecut prin mână. „Nu știu câți au fost în total, vreo 20, poate vreo 24, stai așa să îi număr”, spune Anastasia Ciortan parcă jenată de faptul că nu știe o cifră pe care alții o știu cu ochii închiși. Da, alții știu pe de rost răspunsul la întrebarea asta, însă acești alții nu au avut aproape 30 de copii de crescut. „Dacă aș fi mai tânără și în putere, aș crește cu drag alți 20 de nepoți, dar parcă și vârsta mă cam ajunge din urmă”, spune bunica Anastasia.

Încă rezistă la un program care nu-i permite nicio secundă de liniște

Programul zilnic al Anastasiei Ciortan este unul extenuant chiar și pentru o persoană în putere. Locuiește împreună cu întreaga ei familie într-o curte aflată la câțiva metri de calea ferată, în Barboși. Face trei drumuri pe zi la Galați ca să ducă și să aducă nepoții la școală. „Mă trezesc dimineața la 5 și pun să fac ceva ca să le dau să mănânce înainte să plece la școală. La ora 7 sunt la autobuz, că trebuie să duc patru nepoți la școală. Apoi, la 9 fără un sfert, sunt înapoi acasă. Mai pun ceva de mâncare, apoi la 10 și 10 minute plec să îl iau pe al cincilea de la școală ca să îl aduc la Centrul de Zi”, își povestește bunica programul de dimineață. Se întoarce apoi la Barboși, pregătește prânzul, iar în jurul orei 14 vine să îi strângă pe toți și să îi aducă acasă. „Pe la trei jumate – patru mă liniștesc și eu. Adică mai am treabă cu animalele prin curte, mai pregătesc de mâncare, dar măcar stau acasă, nu mai sunt pe drumuri”, spune Anastasia Ciortan.

Dragostea copiilor o face să continue

Nu se plânge, deși mai plânge câteodată. Ochii ei albaștri lăcrimează uneori, atunci când îi pui întrebări care îi declanșează mici furtuni emoționale. Întrebări simple, cum ar fi „mai poți, mamaie?”. Își șterge lacrimile de pe obraz cu podul palmei în timp ce oftează adânc. „Oooof, nici nu mai știu dacă mai pot sau nu mai pot. Mai pot, dar parcă prea trebuie să alerg toată ziua încolo și încoace”, spune femeia. O ține în viață dragostea celor din jur. Copiii o iubesc, ea este centrul universului lor, este femeia puternică cu o capacitate supraomenească de a ține familia laolaltă.

Ne înclinăm în fața Anastasiei Ciortan și în fața tuturor acelor mame eroine care trăiesc doar pentru ca urmașii lor să aibă parte de o viață mai bună decât a lor.

Sari la conținut